”Adevărata Catalunye a României este Diaspora!”

0
218

”Referendumul desfășurat duminică în nordul Italiei (Veneția și Lombardia) a dat la fel ca în Catalonia câștig de cauză autonomiștilor. Separatismul sub diferite chipuri pare să fie o tendință mult mai largă.

În România, dacă e să judecăm după reacțiile publice, aproape toată lumea dezaprobă independența Cataloniei. Apelul lui Mario Vargas Llosa rostit de la tribuna manifestației antiindependentiste s-a bucurat de mai multă trecere decât toate protestele împotriva  violențelor polițienești. Nu e nimic surprinzător, etosul unionist rămâne puternic în România și este posibil ca centenarul Marii Uniri să fi amplificat reacțiile.

Dar privind lucrurile strict din perspectiva istoriei românești riscăm să nu vedem adevărata problemă cu care se confruntă astăzi Europa. Duminică s-au desfășurat două consultări populare organizate de Liga Nordului în Veneția și în Lombardia. Spre deosebire de Spania, referendumurile sunt strict consultative și nu au pretenția de provoca urmări politce imediate, dar este semnificativ că în Veneția 98% dintre cei consultați, la o participare de peste 57%, s-au pronunțat în favoarea unei autonomii financiare lărgite. În Lombardia, 95% din participanții la vot s-au pronunțat și ei pentru o autonomie fiscală mai mare, atâta doar că participarea a fost acolo mai scăzută, de numai 39%. La fel ca în Catalonia avem de a face cu cele mai bogate provincii ale țării care de ani de zile se plâng ca duc în spinare zonele sărace ale sudului.

 

Dacă înțelegem bine problema, nu asistăm astăzi la balcanizarea Europei sau, cu alte cuvinte, la surescitarea naționalismelor locale, ci mai curând la atrofierea sentimentului de responsabilitate față de națiunile constituite și fixate prin norme internaționale în ultimul secol.

Pentru politica europeană costatarea aceasta este de maximă importanță. Actorii unificării europene au militat insistent în ultima jumătate de secol pentru eliminarea granițelor naționale, contribuind în mod hotărâtor la slăbirea națiunii ca orizont politic, fapt care a favorizat, firește, toate orientările centrifuge, fie că ele apăreau sub forma unor autonomii locale fie sub aceea a dinamismului transfrontalier. Prin urmare, autonomismul și migrația internă (în interiorul UE) sunt efecte directe ale integraționismului european care a propus tuturor mai multă prosperitate într-un decor lărgit.

Căci, să nu ne lăsăm înșelați de aparențe, și în România se petrece în esență același lucru, atâta doar că sub forme diferite. Dacă peste 3 milioane de bărbați și femei în puterea vârstei (aproape jumătate din forța de muncă activă) au emigrat în Occident este exact din același motiv. În România nu există nicio provincie cu adevărat bogată care să pretindă că ține restul țării pe umerii ei și de aceea nu avem evoluții identice. Județele secuiești, bunăoară, sunt printre cele mai sărace județe din țară, încât paralela nu are sens. Adevărata Catalonie a României este, de fapt, diaspora ei occidentală.”

Horațiu Pepine

Comentariul complet, pe Deutsche Welle

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Moderarea comentariilor este activată. Poate dura ceva timp până ce comentariul tău va fi aprobat.