Apelul rectorilor. Spiru Haret, omorât a doua oară de vampirii banului public din Educație

0
1011

Susținerea pe bază de liste cu semnături a suceveanului Valentin Popa la Educație este în sine o dovadă a impotenței profesionale atât de ministrului, cât și a sistemului. De ce? Întrucât un candidat bun și super-profesionist la o astfel de funcție în stat nu are nevoie de plebiscit intern. Un om de valoare este respectat implicit în breaslă și asta echivalează cu un suport solid pentru o demnitate precum cea de ministru a Educației.

Când e nevoie de mobilizare și de liste de susținere, atunci e clar că omul nu e respectat nici măcar în interiorul sistemului, darămite în afară. Și de ce-ar fi domnul Popa respectat? Ce ”realizări mărețe” are el ca manager în învățământ? A devenit Suceava polul iluminării și al geniilor pe bandă rulantă cu diplomă la ”Ștefan cel Mare”? Nici nu știu pe ce loc este universitatea pe care el a condus-o la Suceava în clasamentul internațional al calității învățămâtului superior, dar cu siguranță trebuie să căutăm sub linia lui 1.000.

Nici măcar nu pun mare preț pe exprimarea sa bolovănoasă în limba țării în care s-a născut. Am auzit de cazuri în care inclusiv funcționarii Ministerului scriu mizerabil în română. Sigur că e ca nuca-n perete să vorbești ca un corigent din postura de rector, nu mai spun de cea de ministru al sistemului de educație. Dar asta s-ar mai putea corecta.

Ce faci însă cu CV-ul de manager al personajului? Cu capacitatea sa de a reforma un domeniu anchilozat puternic în trecut și devenit un fel de agenție de șomaj pentru angajat absolvenți pe posturi publice, ca să nu rămână oamenii pe drumuri. Poate Valentin Popa să taie ”pamglica” unor schimbări revoluționare în Educație? Sigur că nu poate. Aici e marea bubă cu acel apel al rectorilor.

Care rectori nici nu contează prea mult, căci ei nu sunt universitățile lor, ci doar ei înșiși, ca persoană fizică. Instituțiile înseamnă mult mai mult decât rectorii. Înseamnă corpul didactic, Senatele universităților, istoria și aura lor. Deci, rectorii nu prea contează decât la impresia artistică. Plus că marea majoritate nu sunt voci reprezentative pentru învățământul superior românesc. E plină lista ”apelului” de universități apărute precum ciupercile după ploaie, celebrele ”fabrici de diplome”. Bunăoară, era evident că Universitatea București nu poate fi pe această listă de susținere a lui Valentin Popa.

”Apelul rectorilor” este în sine o mare greșeală de ordin managerial și totodată o rușine pentru imaginea învățământului românesc. El arată cât de obedienți față de politic au ajuns șefii multor instituții de învățământ superior, dar și incapacitatea școlii românești în regimul de azi de a genera lideri valoroși. Spiru Haret se răsucește în mormânt, cu ajutorul rectorilor săritori să-l țină în brațe pe alesul lor. Iar Valentin Popa mai pune și el o cruce pe sicriul Educației, găurit cu sadism în ultimii 28 de ani de vampirii banului public.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Moderarea comentariilor este activată. Poate dura ceva timp până ce comentariul tău va fi aprobat.