De ce nu-l pot condamna a doua oară pe Gică Popescu

0
928

Uli Hoeness privește înapoi cu mândrie. Sau cu mânie…Din funcția de șef al unuia dintre cele mai mari cluburi de fotbal din lume – Bayern Munchen – știe că închisoarea a fost doar un alt meci. A fost condamnat la trei ani și jumătate, pentru o fraudă de peste 40 de milioane de euro. Și-a făcut pedeapsa, a plătit și a revenit la conducerea clubului. Ales! Bayern e ca o religie, impactul său popular e imens. Dar nemții iubitori de fotbal nu s-au simțit lezați că Hoeness a făcut pușcărie. Le-au fost suficiente gloria fostului jucător, succesele echipei cu el președinte de club, ispășirea pedepsei și plata prejudiciului.

Gică Popescu nu are parte de comparația cu Uli Hoeness. Suportă cumva o a doua condamnare, una de imagine, după cea efectivă pe care a ispășit-o recent urmare a unei sentințe din Dosarul Transferurilor. ”Baciul” a reintrat din nou în gura lumii după ce premierul Tudose l-a anunțat ieri seară pe fostul jucător al Barcelonei drept consilierul său pentru pregătirea Campionatului European de Fotbal din 2020, când România va fi țară gazdă.

Reacțiile negative au curs pe rețelele de socializare, din partea unora care s-au considerat jigniți că premierul României aduce în guvern un fost condamnat la pușcărie. Dar nu numai oamenii simpli au ieșit la atac. Șeful ”Comunicării” din Federația Română de Fotbal (FRF) a lovit și el, atât în fostul mare jucător, cât și în premier.

Atacul lui Răzvan Mitroi, deși în nume personal (apărut pe contul său de Facebook), nu poate fi desprins de războiul Dragnea-Tudose care a explodat în ultimele zile. Poate fi interpretat mai degrabă ca o palmă dată premierului în folosul mai noului său adversar – Liviu Dragnea.

Gică Popescu pare să nu fie pe placul actualei conduceri a FRF, poate din cauza asocierii sale cu una dintre taberele din PSD, dar probabil și pentru că a vrut să candideze la șefia acestui for, în trecut (n-a mai apucat, din pricina condamnării sale, iar Răzvan Burleanu, actualul președinte, a rămas atunci fără un rival pe cinste care-și ”permite” să scoată, iată, din nou capul în lumea fotbalului).

Nu vreau să mă număr printre cei care spun că, urmare a condamnării sale penale, Gică Popescu nu mai are ce căuta în viața publică. Dimpotrivă.

Ca și Uli Hoeness, s-a comportat exemplar în raport cu justiția. Nu a comentat virulent ca alții (Becali&co.) sentința instanței, iar prejudiciul din transferul ex-jucătorului rapidist Bratu în Turcia (manageriat de el ca impresar) a fost achitat chiar înainte de a începe procesul. A vorbit ulterior în public absolut decent și responsabil față de o decizie a justiției care l-a afectat profund în plan personal. La puțin după încarcerare, i-a murit tatăl și nici măcar o astfel de dramă de familie nu l-a transformat în bestie anti-stat de drept, cum vedem azi cu duiumul.

Nu mai pun la socoteală că situația sa este perfect comparabilă cu a altor fotbaliști celebri azi, precum Messi, Ronaldo, Modric sau Neymar, care n-au făcut o zi de închisoare pentru prejudicii cu mult mai mari. În Spania, de exemplu, ei au putut să-și negocieze libertatea sub formă de despăgubiri. În fond, și ei, și Gică au fost victimele unor practici străvechi pe piața banului negru din fotbal. Doar că ”Baciul” n-a avut parte de o astfel de clemență. Și-a făcut însă demn pedeapsa, și-a recunoscut fapta, deși fusese doar o unealtă în mâinile clanurilor, a respectat soarta și i-a înțeles urmările.

Gică Popescu nu e Uli Hoeness, dar nimic nu-l poate împiedica să rămână în slujba celui care i-a dăruit totul în viață, inclusiv eșecuri dureroase: fotbalul. Pe scurt, de asta nu vreau să-l condamn pe Gică Popescu a doua oară. Și nici să-l compar cu Liviu Dragnea. Joacă în cu totul altă ligă. Una în care știe să spună ”Iertare, am greșit, plătesc!”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Moderarea comentariilor este activată. Poate dura ceva timp până ce comentariul tău va fi aprobat.