Soroșist sau naționalist?

0
349

În România, câștigă teren o specie a trecutului întunecat. Una care împingea omenirea spre iad acum mai bine de 70 de ani. E rasistul, homofobul, ”ortodoxul”. Am pus intenționat ghilimele pentru a face diferențierea între simplu credincios cumsecade și fundamentalistul care ar fi în stare să-ți îndese crucea pe gât pentru a transforma religia în armă dogmatică anti-libertate. Sunt cei ce ”știu” că tu greșești dacă nu umbli la glanda ungurului, a țiganului sau homosexualului. Nu cumva să spui că musulmanii sunt și ei oameni! Sau că ”jidanii” nu controlează ”marea finanță mondială”. Iar dacă îndrăznești să crezi că respectivii sunt doar simple ființe umane – și că legea și regulile țin lumea asta în echilibru fie și precar, nu rasa, religia sau culoarea pielii -, atunci au pregătit ac de cojocul tău: ești ”marxist”. Sau ”neomarxist”. Ori ”soroșist”.

Evident, dacă-i întrebi pe ce se bazează, ei ”știu” pur și simplu. Au dreptate din naștere. Nu trebuie să-ți demonstreze. Se hrănesc din ”teoria conspirației” și nu au nevoie de probe, argumente. Nu gândești ca ei, ești împotriva lor. Exact ca sovieticii plecați la vânătoare de ”chiaburi” și de partizani buni de îngropat la canal. Sau ca Hitler și Goebbels, satrapul și șeful propagandei fasciste, obsedați de exterminarea unor oameni a căror singură ”vină” era aceea de a se fi născut evrei. Dar ce să le faci? Poți cumva să porți o discuție ”omenoasă” cu ei? Nu. Sau da, câtă vreme ești dispus să le accepți doctrina. Să nu-i contrazici. Nu cumva să-ți treacă prin cap să-i numești și tu, în replică, ”neonaziști” sau ”neolegionari”! Atunci își vor gâmfa carotida și-și vor injecta ochii încât să te simți sac de box, nu partener de dialog.

Hitler și Miloșevici

Nu e vina lor. Chiar nu e!  E valul care orbește tot în calea lui. După Al Doilea Război Mondial, mulți nemți au recunoscut că au crezut sincer în Hitler ”cel bun”. Nu concepeau că poate fi satana. Că propaganda le-a spălat creierele. Au recunoscut cât de mult greșiseră, abia după ce au aflat adevărul. Și tot nu știau de unde începuse tot acel coșmar al omenirii. Propaganda și nevoia de ură lucraseră pe tăcute. Ceva mai recent, un alt satrap aflat la sud de România, pe nume Miloșevici, a provocat cel mai mare masacru uman după 1945 folosind același instrument al urii. Între sârbii ”majoritari” și croați, bosnieci, sloveni, macedoneni și muntenegreni.

A pornit genocidul împotriva oricui îi putea face pe sârbi să se simtă ”străini în țara lor” (ați auzit exact această expresie și în filmulețul diversionist cu angajata de la Kaufland Odorheiul Secuiesc). Mii de oameni au pierit nevinovați în numele unui ”ideal național”. Gropile comune de la Srebrenica stau și azi mărturie pentru nenorocirea produsă la doi pași de noi. De asemenea, ca și cu nemții lui Hitler, nici victimele din fosta Iugoslavie nu mai știu de unde a început totul. Căci așa ceva nu se anunță oficial. Vine pe tăcute. Cu mici cuvinte radicale, filmulețe care arată că trăiești ”străin în țara ta” și multe astfel de bombe cu efect întârziat. Iar oamenii, oamenii se prind în hora urii fără să vrea.

Nevoia de a copia

Știu cazuri de oameni normali, pe care i-am întâlnit personal, care au devenit peste noapte vajnici susținători ai discursului ”radical”după o întâlnire cu un șarmant ”guru” al politicii ”de dreapta”. Nu cred că din interes. Poate din slăbiciune. Din nevoia copilărească de a ”copia” pe cel care ”știe”. Cel ce înșiră citate din cărți și vorbește cu elocință într-adevăr captivantă, dar care nu se va întreba niciodată cum e să fii de partea cealaltă? Nu-și va torpila zelul și zestrea intelectuală admițând că toleranța e instrumentul lui Dumnezeu pentru zidirea noului Pământ. Nu. L-ar putea costa. Statura. Geniul. Carisma. Influența. Confortul. Puterea. Banii. Sunt pierderi mari în lumea de azi, să recunoaștem.

De aceea, prefer să-l înțeleg și pe guru, și pe noii lui adepți. Fiecare are propriile motive să creadă în reîncărcata doctrină ”conservatoare”. ”Tradițională”. Eu nu le cer să se schimbe. Doar să-mi dea și mie voie la cuvânt. Cât mai e liber. Așa ”neomarxist” sau ”soroșist” cum o fi el. Bunăoară, atunci când Facebook anunță public că are dovezile implicării forțelor rusești în campaniile homofobe gen ”familia tradițională”. Nu să-mi dea mie dreptate. Ci să aibă măcar puțină încredere în chiar cei care au găzduit acele campanii odioase ”în rețea” – adică, oamenii de la Facebook. Ei, nu eu, spun că au descoperit dovezile. Cine vrea cu adevărat să afle adevărul, să citească AICI.

Tinerii vor pace

Și Facebook-ul e ”soroșist”? Atunci la ce-l mai folosiți, oameni buni? Mă tem că e prea târziu pentru dialog, înțelegeri amiabile, compromis, conviețuire. Adică, favoritele mele. Sunt ingrediente care dau sens existenței și fac viața un dar chiar și-n absența ”bunăstării materiale”. Personal, renunț oricând la orice în favoarea omeniei, dacă asta poate ajuta fie și cu un miligram pacea, respectul, toleranța. De ce să-mi fie mie bine ca altora să le fie rău? Asta-i rețeta supraviețuirii Occidentului? Atunci nu va supraviețui! Viitorul e civilizația armoniei, a unității în diversitate. De ce cred asta?

Mă uit la tineri și e de-ajuns să-mi dau seama că imensa lor majoritate resping radicalismul de orice fel: de rasă, de sex, de religie. Ei știu deja răspunsul, fără să-l fi studiat. E un miracol implantat în gena acestor generații pe care doar divinitatea îl poate explica. Indiferent cât timp va trece și câte accidente ale istoriei vor mai fi. Chiar dacă acum valul urii a pornit deja. Căci exemplele cu Hitler și Stalin ne arată că într-o astfel de lume repetată nu vor mai exista nici ”neomarxiști”, nici ”neofasciști”. Nici ”soroșiști” și nici ”naționaliști”. Ci doar victime. Iar tinerii de azi ȘTIU că vor o altfel de lume decât ce-au trăit părinții sau bunicii lor. Nu le pasă de granițe, de limbă, de religie, de cum fac alții sex. Le pasă de pace și atât. Iar asta e suficient pentru ei. Și pentru mine. Dacă asta înseamnă a fi ”soroșist” sau ”neomarxist”, ok, accept. E ce vreau să fiu. Și eu, și ei. E lumea lor și sper să fie și a mea.

Laurențiu Ciocăzanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Moderarea comentariilor este activată. Poate dura ceva timp până ce comentariul tău va fi aprobat.