”Umanitatea a ajuns în vârful lanțului trofic. Suntem ultima verigă”

0
137

Sfîrșitul, cel de-al treilea roman al scriitorului maghiar Attila Bartis, a apărut recent în ediție românească la Editura Polirom, în traducerea lui Marius Tabacu. Bartis are mulți admiratori în România. La această carte, scriitorul a lucrat cincisprezece ani. E un roman impresionant, în care istoria mare și cea indivi­duală devin două cîmpuri de luptă pentru personaje. 

 

Există o violență surdă în cărțile dumneavoastră. Istoria mare și cea individuală devin două cîmpuri de luptă pentru personajele dumneavoastră. Una o condiționează pe alta. Destinele sînt făcute din înfrîngeri și supraviețuiri. Cum se salvează această umanitate din cărțile dumneavoastră?

Cred că în roman există exact atîta violență și tensiune cît există și în viață. Poate chiar mai puțină. Nu-i o bucurie mare, dar așa funcționează omul. După ce omul a tot acumulat timp de două milioane de ani, datorită spiritului nostru am ajuns în vîrful lanțului trofic, să fim ultima verigă. Nu a trecut însă mult timp de cînd acest lucru s-a întîmplat. Cu doar zece-cincisprezece mii de ani în urmă. Și de atunci sîntem înspăimîntați de ideea că am putea pierde această poziție. Nu sînt clarvăzător și nu cred necondiționat în futurologie, dar nu prevăd încă cincisprezece mii de ani pentru umanitate. Adică nu e sigur că se va autosalva pentru viitorul îndepărtat.

Cînd vorbeați despre relația mamă-fiu din Tihna, spuneați că n-are un filon autobiografic, pentru că în biografia dumneavoastră e alt scenariu. În Sfîrșitul recuperați acest episod, al pierderii timpurii a mamei?

Aș vrea să clarific noțiunea de autobiografie. Se consideră autobiografie un text dacă în baza lui se poate reconstitui cîtuși de puțin viața unui om. În baza cărților mele nimeni nu ar putea să-mi scrie biografia la nici un nivel. Acest lucru însă nu înseamnă că aceste texte nu sînt personale. Însă caracterul personal nu este egal cu caracterul autobiografic, cele două noțiuni nu sînt sinonime. Fiecare text conține elemente, întîmplări legate de viața mea. Acestea mă ajută să creez o lume care mă atinge afectiv în întregimea ei. Nu pot lucra altfel. Dar elementele autobiografice nu au nici un alt rol. Da, imaginea mamei din Sfîrșitul este mult mai aproape de imaginea mea reală despre mama decît cea din Tihna. Dar ambele sînt scrise de mine.

Ce ați reușit să recuperați și să schimbați prin scris din istoria personală?

Este foarte greu de spus. Un lucru este sigur: scrisul este o muncă de cercetare. Un text nou nu este nou doar pentru cititor, multe lucruri îl surprind în aceeași măsură și pe scriitor. Ceea ce scrie el îl afectează în aceeași măsură precum îl afectează pe cititor. După terminarea cărții devine alt om, nu mai este același care se așezase odinioară la masa de scris. Constat că lucrurile nu stau așa dacă omul nu cercetează, ci pur și simplu utilizează ceea ce știa din start – atunci textul este gol, nu trezește interesul. Dacă pe mine ca scriitor nu mă afectează o propoziție, cum să-l afecteze pe cititor? Dar ce înseamnă acest efect, în totalitatea sa, este aproape imposibil de spus.

Cum credeți că ar fi arătat destinul dumneavoastră dacă ați fi rămas la Tîrgu Mureș?

Dacă acceptăm existența efectului fluturelui și dacă în fizică poate fi adevărat enunțul potrivit căruia o bătaie din aripă a unui fluture poate provoca un uragan la celălalt capăt al lumii, cam așa este și cu viața unui om. Așa că putem considera a fi o imensă grație faptul că la această întrebare nu știm răspunsul. La fel cum niciodată nu vom afla dacă vreun fluture a generat vreodată în realitate un uragan sau nu, dar știm că există șansa. Dac-am fi siguri de acest lucru, am extermina toți fluturii. Tot așa n-am să pot ști niciodată ce s-ar fi întîmplat dac-aș fi rămas la Tîrgu Mureș. Poate că Uniunea Sovietică nu s-ar fi destrămat încă. Poate că m-aș fi oprit din scris. Poate că cineva ar fi înființat un oraș în Antarctida. Un lucru știu sigur: această carte nu s-ar fi scris niciodată și nu ar fi fost publicată acum în traducere românească.

Preluare Dilema Veche/Foto: Cosmin Bumbuţ

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Moderarea comentariilor este activată. Poate dura ceva timp până ce comentariul tău va fi aprobat.